Documentele și emailurile interne atribuite Johnson & Johnson/Janssen schițează nu doar o dezbatere științifică, ci o strategie corporativă de a ține sub capac semnalele de risc privind paracetamolul în sarcină. În februarie 2018, directoarea de epidemiologie nota că „greutatea probelor începe să se simtă apăsătoare”. În locul unei accelerări transparente a cercetării și a informării publice, materialele interne descriu cum să fie protejat produsul. Apare un „Project Cocoon” cu misiunea de a apăra paracetamolul/acetaminofenul și poziția comercială.
În loc să deschidă uși, compania pare să le fi închis. Colaborări externe propuse, inclusiv cu epidemiologi nordici, au fost lăsate în stand-by sau abandonate. Din corespondență transpare teama că studii mai solide ar confirma o asociere între utilizarea în sarcină și riscuri neurodezvoltamentale la copii, autism și ADHD. Se conturează o logică defensivă. Mai bine nu întrebi prea insistent dacă răspunsul te obligă la schimbări de etichetare și la pierderi de vânzări.
Aparența de echilibru științific, cu critici punctuale la metodele unor lucrări, nu șterge faptul că în interior se admitea că semnalele deveneau grele. Deciziile par modelate în jurul protejării mărcii, nu al unei precauții maxime pentru gravide. Eticheta „consultați medicul” exista de ani buni. Întrebarea este de ce, cunoscând acumularea de semnale observaționale, nu s-a împins transparent către avertismente mai clare despre posibila asociere, măcar până la clarificare.
Peisajul extern confirmă întârzierea. Abia în 2025 FDA a inițiat actualizarea etichetării pentru a reflecta explicit existența unor dovezi de asociere. Agenția subliniază că nu este demonstrată cauzalitatea și că acetaminofenul rămâne singurul OTC acceptat pentru febră în sarcină. Faptul că reglementatorul simte nevoia să ajusteze mesajul arată că status quo-ul liniștitor al producătorului a lăsat prea mult timp în umbră niște semnale reale.
Răspunsul corporativ rămâne defensiv. „Nu există dovezi credibile că administrarea de acetaminofen cauzează autism.” Formularea este comodă, dar incompletă. Nu te poți ascunde la nesfârșit în spatele lipsei de cauzalitate demonstrată când propriii oameni recunosc că seturile de dovezi observaționale se îngreunează, iar reglementatorul cere un mesaj de precauție mai apăsat. A recunoaște public aceste semnale ar fi însemnat să pui pacientele înaintea pieței. Compania a ales altceva.
Nici în instanțe nu există o spălare pe mâini. În MDL-ul federal, cauzele au fost respinse după excluderea experților pe cauzalitate generală, iar dosarul este în apel. Procese în instanțe de stat continuă. Standardele probatorii înalte nu sunt un certificat de inocență. Ele arată doar că, pentru moment, reclamanții nu au trecut ștacheta juridică.
Concluzia este dureroasă. Compania a preferat să câștige timp, nu încredere. Femeile însărcinate au primit ani la rând un mesaj vag, în timp ce în spate se discuta cum să fie protejat produsul. Când FDA ridică nivelul de atenție pe etichetă, producătorul dublează mesajul liniștitor. Este rețeta prin care profitul rămâne prioritar, iar suferința potențială este tratată ca „risc reputațional”, nu ca realitate umană. Dacă industria ar fi pus știința pe primul loc, ar fi împins agresiv colaborările, ar fi finanțat studii robuste și ar fi cerut ea însăși etichete mai clare. A ales să întârzie.