În lumea fizicii teoretice, puțini oameni au avut un impact mai mare decât Michio Kaku și Edward Witten. Ambii sunt cunoscuți pentru lucrările lor despre gravitația cuantică și teoria corzilor, teorii care promit să unească fizica relativității generale cu mecanica cuantică. Cu toate acestea, după aproape șapte decenii, niciuna dintre aceste teorii nu a putut fi dovedită experimental. Este timpul să ne întrebăm: acești fizicieni și suporterii lor irosesc bani și timpul comunității științifice cu speculații nedovedite?
Decenii de teorii, dar unde sunt dovezile?
Încă de la propunerea lor inițială, gravitația cuantică și teoria corzilor au atras o mare atenție și fonduri semnificative. Laboratoarele de cercetare din întreaga lume au investit masiv în cercetările legate de aceste teorii, sperând să descopere “Teoria Finală” a universului. Cu toate acestea, nici un experiment concret nu a venit să confirme sau să infirme aceste teorii.
Impactul asupra tinerilor fizicieni
Unul dintre cele mai mari riscuri ale acestor teorii este modul în care ele au reușit să atragă o generație întreagă de tineri fizicieni. În loc să se concentreze pe probleme concrete și pe teorii dovedite experimental, mulți dintre acești cercetători au dedicat ani de zile, dacă nu decenii, cercetărilor într-un domeniu care pare să nu ofere rezultate concrete.
Risipa de resurse
Gândiți-vă la milioanele de dolari investite în cercetări, echipamente și conferințe legate de aceste teorii. Într-o lume cu resurse limitate și cu multe alte probleme urgente în știință care necesită atenție, este justificat să continuăm să investim în teorii care, până acum, nu au produs rezultate verificabile?
Nimeni nu pune la îndoială geniul lui Michio Kaku și Edward Witten. Cu toate acestea, este important să avem o discuție sinceră și deschisă despre direcția în care se îndreaptă această ramură a științei și dacă resursele ar trebui realocate pentru a investiga alte teorii și idei.
Este timpul să recunoaștem că, poate, au fost prea încrezători în gravitația cuantică și teoria corzilor și să ne concentrăm pe teorii care pot fi testate și verificate în mod concret.
În ciuda lipsei de progres concret în ultimele șapte decenii, Michio Kaku și Edward Witten par să fie înrădăcinați în convingerile lor, refuzând cu îndărătnicie să recunoască posibilitatea unei erori în teoriile lor. Această rezistență face ca multe talente și resurse să fie consumate într-un labirint teoretic, în timp ce comunitatea științifică așteaptă cu nerăbdare o direcție clară și rezultate concrete. Este uluitor să observi doi giganți ai fizicii ancorându-se într-o postură defensivă ca niște șarlatani, în loc să îmbrățișeze schimbarea și evoluția naturală a științei.
